Am strâns împreuna 988.57 RON. Implică-te și tu!

Image default
Sănătate

Infecția cu SARS COV2 și complicațiile postinfecțioase

Infecția cauzată de virusul SARS Cov2 a devenit rapid o urgență globală a sistemului sanitar. Inițial boala cauzată de nCOV2 2019 a fost denumită de către guvernul chinez “pneumonia cu noul coronavirus” (NCP). Ulterior, 2019-nCOV2 a fost redenumit SARS Cov2 de către Comitetul Internațional al Taxonomiei Virusurilor.
Coronavirusurile sunt virusuri anvelopate, cu genom ARN de dimensiuni mari, ce aparțin familiei Coronaviridae. SARS Cov 2 este un Betacoronavirus, distinct față de SARS Cov (identificat în 2002 în sudul Chinei, dispărut din circulație în 2004), cu care are o similaritate de 76%.

A fost identificat în ianuarie 2020 din lavaj bronhoalveolar provenit de la pacienți diagnosticați cu pneumonie severă din provincia Wuhan, China.

Rezervorul natural al SARS Cov2 este reprezentat de liliecii din specia Rhinopolus. Ținând cont de studiile retrospective, debutul primului caz confirmat a fost pe 8 decembrie 2019. Pe 31 dec 2019 Comisia Centrala a Sănătății din Wuhan a anunțat publicul despre izbucnirea unei epidemii de pneumonie și a informat OMS.
Prima secvență genomica a noului Coronavirus a fost publicată pe 10 ianuarie 2020. Mai târziu, din ce în ce mai mulți pacienți fără istoric de expunere la produsele animaliere vândute în Piață din Wuhan au fost diagnosticați. De asemenea au fost identificate focare familiale , precum și infecții intraspitalicești cu SARS Cov2. Toate aceste cazuri au oferit o evident clară a transmiterii interumane a noului virus.
Odată cu apropierea sărbătorii Noului An Chinezesc, călătoriile între orașe au facilitat transmiterea virusului în China. Într-o lună, acesta s-a răspândit în toate cele 34 provincii chineze.

Răspândirea internațională a virusului a început de la sfârșitul lui februarie 2020, facilitată de transportul aerian.

Patogeneza infecției

Patogeneza infecției cu SARS Cov2 se manifestă de la simptome ușoare până la insuficiența respiratorie severă. Legându-se de celulele epiteliale ale tractului respirator, replicarea rapidă a SARS Cov2 în plămâni produce un răspuns imun puternic. Furtuna de cytokine cauzează insuficiența respiratorie, principala cauză de deces la pacienții infectați.
Persoanele cu vârsta trecută de 60 ani, cu maladii preexistente au un risc crescut de a dezvolta insuficiență respiratorie acută. De asemenea, s-au raportat cazuri de insuficiență multiplă de organ.
Populația de toate vârstele este susceptibilă în a contracta infecția, vârsta medie de infectare fiind de 50 ani. Riscul de boală nu a fost mai ridicat la femeile gravide. Au existat totuși evidențe de transmitere a virusului la nou născut prin intermediul placentei.

Date clinice

Cele mai importante simptome sunt febra, oboseala, tusea uscată, tulburări ale percepției gustului și mirosului. Mai puțin frecvente sunt tusea cu expectorație, cefalee, expectorația sanguinolentă, diaree , lipsa poftei de mâncare, durerile toracice, greața.
Perioada medie de incubație este de 5-14 zile, iar pneumonia se dezvoltă în timp mediu de 8 zile de la debutul bolii.
La internare, cel mai frecvent aspect la examinarea computer-tomografică este acela de opacități în “sticlă mată”, iar din punct de vedere biologic cei mai mulți au un număr scăzut de limfocie sanguine. Majoritatea pacienților se refac destul cât pentru a fi externați din spital în 2 săptămâni.

Cea mai mare încărcătură virală în probele din tractul respirator superior se înregistrează în prima săptămână de simptome, când riscul de a transmite infecția este maxim. Un pacient transmite virusul prin picăturile Pflugge în timpul vorbirii sau al râsului, strănutului, tusei.
Au fost citate în literatura transmiteri ale virusului prin intermediul suprafeței oculare și prezența acestuia în materii fecale.

Diagnostic și tratament

“Gold standard” este detecția moleculară a virusului prin RT-PCR (tampoane nazo-faringiene). De asemenea mai pot fi utilizate testele rapide de detective.
Alături de radiografia toracică, CT toracic vine în completare evidențiind opacități bilaterale multilobare cu distribuție preponderant periferică, subpleurală.

Pe parcursul anului precedent au fost utilizate mai multe scheme de tratament, ce cuprindeau hidroxiclorochina, umifenovir, inhibitori ai replicării virale (Remdesivir, Favilavir, Lopinavir, Ritonavir). Studiile au arătat pentru Remdesivir activitate anti SARS Cov2 in vivo și in vitro , sugerând o nevoie mai scăzută de oxigen a pacienților care l-au utilizat și fiind aprobat de FDA pentru tratamentul cazurilor severe de infecție .
În tratament mai sunt utilizați agenți imunomodulatori cum ar fi Dexametazona, ce conform studiului Recovery, scade mortalitatea cu o treime. Un loc important în tratamentul cazurilor grave îl au inhibitorii de Interleukina 6 (Tocilizumab, Sarilumab), inhibitori de Il 1 (Anakinra).
Tratamentul cu plasmă convalescentă a fost rezervat cazurilor grave aflate în secțiile ATI cu rezultate parțiale în ameliorare.

Complicații post COVID

Au fost incluse în cadrul “Sindromului post COVID” și cuprind o serie de manifestări pe termen lung, ce necesită o evaluare pneumologică amănunțită. Printre acestea amintim: oboseală prelungită, dispneea, durerile toracice, dureri articulare, cefalee, tuse reziduală, tulburări de concentrare și de somn, rash, căderea parului.
De asemenea, nu doar plămânii sunt afectați pe termen lung, prin lezarea interstițiului alveolar, cu fibrozarea acestuia. Cordul este afectat prin creșterea riscului de insuficiență cardiacă, studiile arătând la o serie de pacienți monitorizați post-infecție bradicardie, aritmie, prelungirea intervalului QT, lucru datorat și utilizării precedente pe scară largă a hidroxiclorochinei. De asemenea, important este riscul de tromboză, mai ales a pacienților cu stenturi coronariene. De aici utilitatea tratamentului anticoagulant.

Pe termen lung sunt citate în literatura cazuri de sindroame neurologice, precum Guillain Barre, cu paralizie temporară. De asmenea, crește riscul de producere a demenței și bolii Alzheimer.
O problemă importantă se pune în cazul tulburărilor de coagulare. În cazul neurmarii corecte a tratamentului anticoagulant, se pot forma cheaguri ce afectează atât plămânii cât și ficatul, rinichii, membrele inferioare, producând tromboze.
Tulburările de dispoziție sunt destul de frecvente , cu atât mai mult în cazul pacienților care au avut o ședere prelungita în spital, mai ales în secțiile ATI.

Cum mă protejez împotrivă coronavirusului și de ce este important?

Protejarea împotriva noului coronavirus este importantă, cu atât mai mult cu cât până la acest moment nu există o soluție de tratament 100% eficace pentru acest virus.
Igiena adecvată rămâne cea mai importantă măsură de protecție împotriva noului coronavirus. Spălarea și/sau dezinfectarea mâinilor ori de câte ori este nevoie reprezintă o soluție care poate reduce drastic riscul de infectare.
Recomandarea specialiștilor este ca spălarea mâinilor să se realizeze cu apa și săpun, pentru cel puțin 20 de secunde.
Gelurile și soluțiile de dezinfectare pe bază de alcool sunt eficace, dar pot determina uscăciunea pielii. Pentru evitarea apariției microleziunilor este recomandată utilizarea unor crème hidratante.

Dezinfectarea mâinilor trebuie să fie făcută înainte de a aplica masca și după scoaterea acesteia, precum și după ce atingeți suprafețe cu potențial ridicat de contaminare: mese, birouri, balustrade, butoane de lift, întrerupătoare și alte suprafețe similare.
În aceasta perioadă, încercați să evitați să atingeți fața, ochii și nasul cu mâinile.
Masca de protecție este o măsură de prevenire a răspândirii noului coronavirus, iar folosirea ei este recomandată peste tot în lume. Acest lucru se întâmplă deoarece principala modalitate de transmitere a virusului este pe calea aerului, iar purtarea măștii reduce considerabil riscul ca particulele virale să fie inhalate prin nas sau gură. O mare parte dintre persoanele infectate sunt asimptomatice și pot răspândi virusul fără să știe – prin purtarea măștii poate fi prevenit acest lucru.

Distanțarea fizica este la fel de importantă, deoarece virusul se poate transmite pe calea aerului. A fost stabilită ca măsură suplimentară de limitare a răspândirii virusului, pornind de la o realitate științifică: particulele de coronavirus nu pot fi transportate pe distanțe mari. Pentru a limita riscul, păstrarea unei distanțe minime între persoane este indicată. Două persoane care stau la distanță de minim 1.5 m una de cealaltă au risc redus de a se infecta, mai ales dacă poartă și mască de protecție.
În contextul pandemic actual se impune o abordare multidisciplinară atât a pacienților internați cu SARS Cov 2 cât și a celor care au trecut prin boală.
O consultație la medicul pneumolog pune în evidență atât semnele de boală incipientă cât și complicațiile post infecțioase, într-o manieră care să favorizeze managementul pe termen lung a acestei categorii de pacienți.

BIBLIOGRAFIE:

  1. Ben-Hu, Hua Guoet al-Characteristics of SARS Cov2 , Nature Reviews Microbiology, 19, 141-154, 6 oct 2020
    2.Louis M et al- a clarifying image of using convalescent plasma in covid pacients- New England Journal of Medicine, 2020
    3.Shreyasi Gupta, Arkadeep Mitra-Challenge of post Covid era: management of cardiovascular complications în asymptomatic carriers of SARS Cov2, Heart Failure Reviews, 11 ian 2021
    4.Kit-San Y, Zi-Wei Ye et al-SARS Cov2 – The most important research questions(www.ncbi.nlm.nih.gov, 2020)

Autor: Dr. Monica Crăciun, medic specialist pneomologie

Postări asemănătoare

Ce este artrita psoriazică?

Admin

Ce este un scaun rulant corespunzător și cum alegem unul?

Admin

De ce este importantă utilizarea unei perne pe scaunul rulant?

Admin

Lasă un comentariu