Am strâns împreuna 988.57 RON. Implică-te și tu!

Image default
Oameni Propuneri

De ce și pentru cine este importantă accesibilizarea spațiilor?

Ți s-a întâmplat să te plimbi cu copilul în cărucior și să fii nevoit/ă să ocolești mașini, gropi, „să navighezi” peste borduri înalte? Ai întâmpinat o persoană vârstnică la tren și ai văzut cum are dificultăți la coborâre din cauza înălțimii treptelor vagonului? Atunci înseamnă că ți-ai pus deja problema accesibilității, chiar dacă nu ai definit-o chiar astfel.  

Pentru o persoană cu dizabilități, elementele de accesibilitate pot face diferența între izolare și participare la viața comunității. Accesul neîngrădit este o primă condiție pentru o viață activă și independentă. De aceea, un mediu accesibil – acasă, în comunitate, reprezintă prima condiție pentru funcționarea unei persoane cu dizabilități. Ce înseamnă asta pentru o persoană utilizatoare de scaun rulant, de exemplu? Înseamnă că, pe lângă un echipament de mobilitate potrivit și instruire pentru o viață independentă, persoana care folosește un scaun rulant are nevoie de acces deplin – acasă, pe stradă, în clădiri, în mijloacele de transport – pentru a-și exercita dreptul la mobilitate și pentru a-și îndeplini rolurile – acasă, în familie, în comunitate. Persoanele cu dizabilități sunt, înainte de toate, oameni și, la fel ca toți ceilalți, fac cumpărături, plătesc facturi, se întâlnesc cu prieteni, fac sport sau plimbări, își duc și aduc copiii de la școală, merg ele însele la școală etc. Sau… cel puțin, așa ar trebui să stea lucrurile într-o societate incluzivă, care funcționează pe principul egalității de șanse pentru toți membrii ei.

În plus, dacă ne gândim la elementele de acces, de la rampă sau intrarea într-o clădire fără trepte sau praguri înalte, până la un duș accesibil într-un grup sanitar, în locul unei căzi înalte – ne dăm seama că acestea pot fi utilizate cu ușurință și de alte categorii de persoane, nu doar de persoanele cu dizabilități. De exemplu, o intrare accesibilă într-o clădire este utilă și pentru o mamă care are un bebeluș în cărucior sau pentru o persoană în vârstă căreia i-ar fi mai greu să urce treptele sau să treacă un prag înalt. În plus, prin accesibilizarea spațiilor, persoanele cu dizabilități au șanse să participe la viața comunității, alături de ceilalți membrii, și să-și pună în valoare abilitățile, pentru binele comun.

La nivel internațional, specialiștii aduc adesea în discuție conceptul de design universal sau proiectare universală. Acesta se referă la proiectarea produselor și a mediilor astfel încât să poată fi utilizate de toți oamenii, în cea mai mare măsură posibilă, fără a fi nevoie de adaptare sau design specializat. Sunt 7 principii care stau la baza design-ului universal: utilizarea echitabilă, flexibilitatea în utilizare, utilizarea simplă și intuitivă, comunicarea eficientă a informațiilor, toleranța la eroare, efortul fizic redus, dimensiunile și spațiul potrivite pentru utilizare de o categorie diversă de persoane. Cu alte cuvinte, un spațiu/ un mediu e cu atât mai bine și mai eficient proiectat cu cât el poate fi folosit în siguranță de un număr cât mai mare de oameni, în diversitatea lor: copii și adulți, tineri și vârstnici, persoane cu dizabilități intelectuale, de mobilitate, de vedere, de auz sau nicio dizabilitate. Altfel spus, spațiile accesibile le sunt utile nu doar persoanelor cu dizabilități, ci și celorlalți membri ai comunității, care le pot folosi cu ușurință.

Cum se construiește o rampă accesibilă?

În cazul acelor clădiri/ spații care au fost proiectate într-un fel care nu permite accesul persoanelor cu dizabilități, adesea se pot face modificări, prin care lucrurile să se schimbe în bine. Este cazul acelor clădiri unde există trepte. Accesul persoanelor cu dizabilități locomotorii poate fi compensat prin construirea unei rampe conforme, în acord cu Normativul privind adaptarea clădirilor civile şi spațiului urban aferent la nevoile individuale ale persoanelor cu dizabilități (NP 051-2012). Este important ca în construcția unei rampe să se țină cont de anumite specificații pentru ca, la final, rezultatul să fie cel urmărit, adică o rampa pe care un utilizator de scaun rulant să o poată folosi în condiții de siguranță maximă.

Astfel, în construirea unei rampe trebuie să se țină cont de următoarele aspecte: siguranță, dimensiuni (lungime/lățime), înclinație, materiale folosite, configurația terenului.

  • Dimensiuni și înclinație

O rampă prea abruptă, prea scurtă sau prea îngustă, la fel ca o rampă care se oprește într-un zid, este inutilă și devine un obstacol în plus în calea utilizatorului de scaun rulant. Astfel, rampa trebuie să fie suficient de lata pentru a permite urcarea cu scaune rulante de diferite dimensiuni (conform nevoilor utilizatorului) și suficient de lungă pentru a putea fi urcată fără risc de răsturnare sau accidentare. În ceea ce privește lățimea, este recomandat ca aceasta să fie de 1.20 m. Lungimea rampei și înclinația sunt în strânsă legătură, interdependente. Conform Normativului privind adaptarea clădirilor civile şi spaţiului urban aferent la nevoile individuale ale persoanelor cu dizabilități (NP 051-2012), pentru denivelări mai mari de 20 cm, panta maximă a rampei trebuie să fie cuprinsă între 5% și 8%, în timp ce, pentru denivelări mai mici de 20 cm, panta maximă a rampei de acces poate fi 15%, pentru a permite accesul în siguranță.

De exemplu:

  • pentru un obstacol cu înălțimea de 30 cm, lungimea rampei trebuie să fie între 3.75 m (caz în care panta este de 8%) și 6 m (caz în care panta este de 5% și rampa este mai lină).
  • pentru un obstacol cu înălțimea de 12 cm, rampa va avea lungimea de 80 cm (caz în care panta este de 15%).

Lungimea maximă a unei rampe, în proiecție orizontală, va fi de 10.00 m pentru rampe cu panta de 5% și 6.00 m pentru rampe cu panta de 8%. Peste aceste lungimi, se va întrerupe rampa cu o platformă orizontală – podest intermediar cu lungimea de 1.50 m, după care se continuă rampa.

  • Siguranță

La diferențe de nivel mai mari de 20 cm și pentru lungimi de minim 2.00 m în proiecție orizontală, rampele vor fi prevăzute cu balustrade. Pe ambele laturi ale rampei, trebuie să existe sprijin pentru mână, la înălțime accesibilă  atât adulților (înălțime de 90 cm – 1.00 m), cât și copiilor (60-75 cm). Marginile rampelor vor avea un rebord continuu cu înălțimea de 10 cm, ca să prevină alunecarea roților scaunului rulant.

Respectarea regulilor de proiecție, a dimensiunilor și a recomandărilor de materiale utilizate – toate acestea sunt importante și pentru rezistența rampei.

  • Materiale folosite

Materialele folosite în construcția unei rampe pot fi diverse, dar trebuie să fie de calitate, indiferent de alegere. O rampă poate fi construită pe structură metalică sau din beton cu armătură. De asemenea, suprafața rampei trebuie să fie aderentă pentru a preveni alunecarea. Atenție la rampele din lemn, care, neîntreținute corespunzător, pot crește riscul de accidentare.

  • Configurația terenului și forma rampei

În funcție de terenul pe care se va construi rampa și de spațiul avut la dispoziție, aceasta poate fi în formă de U, L sau dreaptă. În funcție de lungime și înălțime, poate avea sau nu podest intermediar de staționare.

Pentru mai multe informații despre accesibilitate și alte teme de interes privind o viață activă și sănătoasă în scaunul rulant, vă invităm să descărcați gratuit aplicația mobilă MotiActiv, compatibilă Android. http://bit.ly/MotiActiv.


Surse articol:

  • The Principles of Universal Design, NC State University, The Center for Universal Design, 1997
  • Normativul privind adaptarea clădirilor civile şi spaţiului urban aferent la nevoile individuale ale persoanelor cu dizabilități (NP 051-2012)

Articol scris de Alin Alb & Erika Garnier, Fundația Motivation România



Postări asemănătoare

Suferința naște caractere puternice – DizAbilitatea – un copil autonOM

Admin

Dr. Petronela Luca, fondatoarea și dezvoltatoarea Clinicilor Unident

Admin

Cum este gestionată pandemia de coronavirus în municipiul Galați?

Admin

Lasă un comentariu