Am strâns împreuna 988.57 RON. Implică-te și tu!

Image default
Nutriție

Crăciunul cu un farmacist în bucătărie

Descoperiți acum secretele unui farmacist în bucătărie! Lili Hapiev pregătește cele mai bune rețete, atât pentru pacienții săi din farmacie, cât și pentru numeroasa sa familie de masa de sărbători.

  • Farmacia sau bucătăria, care este cea mai mare pasiune a dvs. dintre cele două?

Eu nu aș putea face o departajare de acest tip, pentru că atunci când îți place ceva, îți place și gata, nu poți spune ”îmi place un pic” sau “iubesc 80%”! Dacă ne referim strict la cele două, ele au apărut în perioade diferite de timp din viața mea și continuă să mă “bântuie” cu aceeași intensitate și azi și îmi doresc să rămână așa până la sfârșit.

La noi, de când mă știu, toți cei din familie au cântat și au gătit bucate bune. Începând cu mama și bunicile care știau să facă minuni gustoase și sățioase din nimic (ele au prins vremuri crâncene: războiul, foametea, prigoana comunistă) continuând cu mătușile (cea mai buna știucă umplută – tanti Florica, prăjituri cu foi – tanti Rozica, apoi nașa mea de botez, nana Vichi care și acum, la 88 de ani, face un cozonac delicios, spinări de căprioară, pâine umplută, în plus împletește, rezolvă Sudoku, citește zilnic și e la curent cu tot ce se întâmplă prin lume), unchii (cel mai bun borș de pește îl făcea uncheșul Andrușa), continuând cu verișoarele (ciorba de burachițe -Marcela, friptură cu cartofi la darabană – Ana), verii (Relu – specialist, între altele, în mâncare asiatica, supa tom yam goong e răsfăț suprem, vărul Vasea recunoscut pentru clătitele cu brânză dulce și stafide înnobilate cu o crustă aurie de smântână adevărată), cu sora mea care face cele mai grozave sărmăluțe cu varză și afumătură (are ea un secret anume pe care nu i l-am dibuit încă) și încheind cu fiul meu Alexandru, pasionat de dulciurile cu ciocolată (vă spun un secret: face torturi mai bune decât ale mele, dar vă rog să nu afle, că să nu-și ia nasul la purtare). Prin urmare, în mulțimea asta plină de pasionați într-ale bucătăriei, nu am avut încotro: a “trebuit” să m-apuc și eu de cratiță!

Farmacia a intervenit mai târziu în destinul meu , când am decis să dau admitere la Liceul Sanitar și mai tărziu la Facultatea de Medicina și Farmacie. Sunt bucuroasă că și după 35 de ani de profesat s-a păstrat plăcerea de a sta de vorbă cu oamenii, de a le asculta durerile și bucuriile ( care uneori au mai puțin legătură cu medicamentele și mai mult cu sufletul), de a le fi de folos cu un tratament, un sfat sau o vorbă bună. Nu e ușor deloc, gândiți-vă că zilnic vorbim în medie cu 30-40 de persoane (pacienți, colegi, furnizori etc.) însă ce reconfortant poate fi când la sfârșitul zilei tragi linie și constați că ai putut alina o suferință ori chiar mai multe!

  • Ajută cunoștințele din domeniul farmaciei în bucătărie?

Bineînțeles că ajută! De exemplu dacă vrem să facem un dulce cu kiwi și gelatină, trebuie avut în vedere că în fruct există o enzimă proteolitică, actinidina, care descompune gelatina, de aceea se vor prelucra termic fructele înainte, pentru a distruge enzima.

Un alt exemplu, mai comun: ca să eviți “tăierea“ icrelor, se adaugă de la început o lingură de apă clocotită care practic coagulează proteinele din icre și ușurează emulsionarea ulterioară.
Gospodinele aplică multe astfel de trucuri demult, chimia și fizica doar oferă explicația științifică a proceselor respective, așa că s-ar putea spune că e valabilă și reciproca și anume că și bucătăria ajută în laboratorul de farmacie și deseori cele doua domenii se întrepătrund.

Bunăoară forme farmaceutice diverse întâlnim la tot pasul și în bucătărie: emulsii (maioneza, laptele, salata de icre, frișca), suspensii (vinegreta, mujdei în varianta fără ulei), soluții (saramura), creme (brânză topită, charlota), pulberi (sarea de bucătărie, zahărul, piperul măcinat, diverse alte condimente), extracte alcoolice (vișinată, zmeurata, capșunata, nucata) și lista poate continua.
Cândva, pe la începuturile carierei mele, o doamnă farmacist, care ne preda tehnica farmaceutică, dna. Popa Georgeta, ne-a spus: ”Cine se pricepe la bucătărie se va descurca de minune și în laborator”, ceea ce am constatat pe propria piele că e adevărat.

  • Ce recomandă farmacistul pentru o masă de Crăciun echilibrată?

Of, puneți o întrebare grea unui gurmand! De aceea, vă rog pe dumneavoastră, cei care citiți aceste rânduri, să faceți ce zice popa și nu ce face popa!
La români, sărbătorile de iarnă durează două săptămâni (de la Crăciun până la Bobotează) și suntem renumiți pentru mesele îmbelșugate stropite generos cu vin, care țin până în zori sau chiar câteva zile la rând, așadar e timp berechet pentru a gusta din toate, ca atare, recomand ca la fiecare masă să ne decidem asupra a două feluri de mâncare, plus un pahar cu vin (per total, nu per fel de mâncare, da?:)) . De pildă: o porție de piftie la antreu și cârnăciori cu salată asortată de murături ca fel principal. Nu suna bine?
În plus, multa mișcare (nu, nu de alergat, că asta ați făcut deja înainte de sărbători, între piață și magazine, plus curățenie, gătit, spălat, călcat) ci plimbări în aer liber, mai ales după masă, ca să nu se depună pe șolduri ceea ce a fost o clipă pe limbă, da?

  • Ce se regăsește în meniul dumneavoastră de sărbători?

În primul rând, datorită faptului că soțul meu Mihail (Mișa, cum îl alintă prietenii) este rus-lipovean de rit vechi, familia noastră sărbătorește Crăciunul de două ori: o dată după calendarul gregorian și o dată după cel iulian (bradul stă împodobit până la 1 februarie:)).
În al doilea rând, suntem mari iubitori de tradiții, ne-am dat silința să păstrăm și să transmitem tot ceea ce ține de ele, mai departe .
În al treilea rând ,mă străduiesc să împart cumva bunătățile Crăciunului pentru ambele sărbători: piftie (preferata soțului), cârnați (făcuți la satâr, după rețeta bunicii Maria, preferații lui Alexandru), tobă, leber, caltaboș, șorici, jumări, friptură (cu nelipsitele murături puse după o rețetă rusească de la cumnata noastră Clementina) pentru Crăciunul pe ”nou”, iar pentru cel pe ”vechi “ adaug și mâncăruri tradiționale rusești: salata șuba (preferata mea), pește marinat, crap la proțap, plăcintă cu carne, icre, ciorbă de burachițe.
Desertul nelipsit sunt turtele și o prăjitură cu nucă despre care am scris într-un număr anterior, o rețetă pe care o am de la dna. farmacist Măstăcan Veronica și care a devenit deja o tradiție de familie (avem colindători care-și anunță venirea cu o zi înainte și precizează să le păstram din prăjitură 🙂

  • Există un ingredient secret ce nu lipsește din rețetele dumneavoastră?


Nu e niciun secret că acolo unde pui suflet e imposibil să nu iasă bine, orice ai face: desen, sport, cântec, gătit, profesie!
Ingredientul nelipsit este deci IUBIREA!
Când sunt supărată ori nervoasă nici nu mă apuc de gătit, fiindcă știu că nu va ieși cum trebuie. În schimb îmi iese o curățenie exemplară! Frec, șterg, scutur până-mi pier toate hachițele.
Când gătesc îmi place să cânt sau să ascult muzică, îmi vin idei, îmi fac planuri, de multe ori scriu repede pe hârtie să nu le uit! Și-mi place să modific ceva sau să mai adaug ceva la rețeta obișnuită, ca și cum aș remixa o melodie!
Îmi plac deasemeni rețetele complicate, rețetele “altfel”, care schimbă regulile clasice într-ale gătitului o rebela, ce mai!
Tot un secret: îmi place să fiu singură când gătesc. Să mă simt liberă, să fiu doar eu cu mine însămi!
Da’ nici să mă pici cu ceară nu–mi place să spăl vasele și încerc să mă ”strecor” de câte ori pot!
Și încă un secret: multă, foarte multă ceapă dă dulceață mâncării!
Ultimul și gata: puțin zahăr sau miere în sosuri și puțină sare în dulciuri, încercați și în cafea, doar câteva cristale, din cea fără iod, potențează aroma într-un mare fel.

  • Care sunt cele mai bune remedii naturiste pe care le găsim în bucătărie?

Dacă ar fi să ne luam după tendințe, în mare vogă e acum turmericul (curcumina) sau șofranul săracului, un condiment-remediu din medicina tradițională chineză și indiană folosit pentru proprietățile sale antiinflamatoare și antioxidante într-o gamă largă de afecțiuni: cancer, artrită, boli autoimune, boli neurodegenerative, hipercolesterolemii, diabet.
Dacă tot am vorbit de tradiție, să știți că cel puțin la fel de bune sunt și remediile utilizate de sute de ani în medicina populară românească. Avem o listă extrem de generoasă, din care aș evidenția câteva:

  • usturoiul, al cărui principiu activ, alicina are acțiune antiinflamatoare, antioxidantă, antibacteriană, antiparazitară, antivirală;
  • ceapa cu acțiune asemănătoare, în plus ceaiul din coji de ceapă are acțiune expectorantă;
  • hreanul (ras, în combinație cu miere, lăsat la macerat) cu excelente proprietăți de stimulare a imunității, antioxidante și antiinflamatorii;
  • varza atât în stare crudă cât și murată ete un remediu minunat. În stare crudă, ușor zdrobită pe la nervuri și aplicată pe edeme, în criză de gută sau dureri articulare, are acțiune antiinflamatoare și antiedematoasă, apoi zeama de varză murată este un aport natural de probiotice și un laxativ natural foarte eficient, fără efecte secundare precum și un tratament antimahmureală bine știut de cunoscători;
  • ardeiul iute are un conținut de potasiu mai ridicat chiar decât bananele (element cu rol esențial în funcționarea mușchiului cardiac, a creierului, intervine în toate procele metabolice), deasemeni un conținut ridicat de vitamina C și de betacaroten (cel roșu), iar principiul activ capsaicina este responsabilă pentru acțiunea antiinflamatoare (recomandat în afecțiuni articulare), hipocolesterolemianta (prin curățarea vaselor, ajută și la reglarea tensiunii arteriale), antioxidantă (consumul regulat de ardei iute poate preveni apariția cancerului de prostată), crește termogeneză (recomandat în curele de slăbire), reduce nivelul glucozei din sânge după mese (poate preveni diabetul zaharat), previne ulcerul de stomac (deși multă vreme s-a considerat că l-ar cauza), prin stimularea secrețiilor gastrice cu rol protector și prin acțiunea antibacteriană;
  • zeama de murături este o sursă excelentă de probiotice, cu acțiune de stimulare a digestiei, de susținere a imunității (atenție la aportul de sodiu, poate crește tensiunea arteriala);
  • borșul obținut din fermentația tărâțelor, tonic natural bogat în enzime, betacaroten, aminoacizi esențiali, minerale, complexul de vitamine B , vitamina C și carbohidrați este de mare ajutor în diverse afecțiuni: bronșită, astm, sinuzită. Se face o cură de trei săptămâni, cu câte 2 căni de borș băute cu 15 minute înainte de masă. Adjuvant în TBC, se consumă jumătate de litru zilnic pe stomacul gol, înainte de mesele principale. Deasemeni este util în stări de oboseală cronică, pentru reglarea glicemiei, în cure de detoxifiere, pentru reglarea colesterolului. Atenție, este contraindicat în dispepsia acidă.
    Și lista poate continua: urzicile (în cure de detoxifiere), leurda (acțiune antiseptică, antiinflamatoare , recomandată în răceală, gripă, tuse, favorizează eliminarea acidului uric; atenție, nu se recomandă în gastrita hipoacida sau colită, nici mămicilor care alăptează), pătrunjelul (calculi renali, aport de vitamina C), cimbrul (expectorant, carminativ), rădăcina de țelină (acțiune afrodisiacă), sfecla roșie (aport de magneziu fier și potasiu), ridichea neagră (acțiune expectoranta), făină de porumb (cataplasme cu mămăligă caldă în tuse), sarea de bucătărie (de la gargara cu saramura pentru durerile de gât, băile calde pentru picioare obosite, masca exfolianta în combinație cu puțin ulei de măsline și până la clasica punguță cu sare încălzită pusă pe piept sau pe sinusuri în răceli și guturai) și încă multe altele pe care fiecare bunică le știa și le mai știe încă.

    Să le respectam înțelepciunea și puterea cu care au trecut prin viață, una nu foarte ușoară și să nu lăsăm să se piardă tezaurul uriaș de cunoaștere pe care ni-l lasă cu multă generozitate.
    Eu sunt de părere că “ leacurile băbești” și tratamentele din medicina alopată nu se exclud unele pe celelalte și se pot armoniza foarte bine într-un tratament combinat.
  • Ce înseamnă Crăciunul pentru dumneavoastră?

Crăciunul este despre Hristos . Și despre Nașterea Sa. Pentru noi. Iar pentru a putea primi un astfel de oaspete minunat trebuie să fim pregătiți. Cu casa, cu trupul, dar mai ales cu sufletul curat. Așadar facem curățenie, pregătim bucate alese, avem grijă să fim frumos îmbrăcați, împodobim bradul, pregătim daruri , dar înainte de toate ne primenim sufletele prin spovedanie și cei care primim dezlegare de la duhovnic, ne împărtășim.
Nu îi uitam pe cei dragi trecuți dincolo. O crenguță de brad și o lumânare aprinsa le aduce și lor Crăciunul aproape.
În seara de Ajun mergem să colindăm, așa am făcut de pe vremea când eram copii și îmi doresc să facem la fel în fiecare an, cât ne-or ține puterile.
Este și despre Moș Crăciun și despre bucuria imaculată de copii ce așteaptă darurile sale!
Mai este și despre mirosul de brad, de scorțișoară, de mere coapte și de ceaiul de cuișoare din ceainicul de pe plită al bunicii!
Apoi, Crăciunul înseamnă familie.. Așa că, indiferent de ceea ce se petrece în lume și pe unde am fi împrăștiați, noi de Crăciun suntem împreună. Și tot împreună mergem la slujba de Crăciun.
“Milă voiesc, nu jertfă” mai zice Hristos și înainte de a ne așeza la masa pentru a ne desfăta cu bunătăți, bine este să ne îngrijim ca și pe masa cuiva mai puțin norocos decât noi să fie Crăciun.
Așadar despre asta cred eu că este Crăciunul: despre bunătate, nădejde, milă, bucurie, iertare, iubire! Adică HRISTOS!
Să fim cu toții sănătoși, să ne bucuram împreună de sărbători tihnite, cu cei dragi alături!

Postări asemănătoare

Cele mai delicioase rețete pentru masa de Paște

Admin

Ce mâncăm de sărbători ca să nu ne punem sănătatea în pericol?

Admin

Pâine umplută – o delicioasă rețetă de încercat acasă

Admin

Lasă un comentariu